1. Fixarea datei si a orei la care are loc sedinta de mediere este stabilită de părti în functie de agenda acestora. În instantă, termenele de judecată sunt impuse si nu tin cont de programul părtilor. Sedinta de mediere poate fi reprogramată în cazul în care părtile solicită acest lucru. O sedintă de mediere poate să fie programată la fel de usor ca orice alt tip de întâlnire (de afaceri sau personală).
2. Nu există limită de timp pentru sedinta de mediere; majoritatea medierilor se finalizează după o singură întâlnire, durata medierii putând să oscileze între câteva zeci de minute si câteva ore. Medierile se pot solda si cu întelegeri partiale, situatie în care este posibilă programarea unei alte sedințe de mediere la o dată ulterioară.
3. Părtile, de comun acord, pot alege mediatorul la care să apeleze. Această facilitate nu există în fata instantei de judecată. Alegerea mediatorului de către părti măreste încrederea acestora în obtinerea rezultatului dorit.
4. Un prim pas spre solutionarea conflictului este prezența părtilor la mediator. Medierea este facultativă, părtile nu pot fi obligate să participe la mediere. Prezenta părtilor la mediator denotă dorinta acestora de a încerca variante alternative de solutionare a neîntelegerilor.
5. Sala în care are loc sedinta de mediere si sala în care se desfăsoară un proces au putine lucruri în comun: problemele părtilor nu ajung la cunostinta altor persoane, întrucât medierea este confidentială. În sala de judecată domneste formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvântul se ia într-o anumită ordine s.a.m.d. La mediere solutionarea cauzei se bazează pe vointa si interesul părtilor. La sedinta de mediere este permisă doar prezenta părtilor si a persoanelor agreate de acestea.
6. În cadrul unui proces, solutia este impusă părtilor de către un judecător după administrarea probatoriului în cauză. Mediatorul nu poate să impună nimic părtilor, ele având de decis dacă si în ce conditii este avantajoasă pentru ele o solutie amiabilă.
7. Medierea este mult mai elegantă decât clasicul proces. Tocmai de aceea este atât de uzitată peste tot în lume. Satisfactiile părtilor în cazul ajungerii la o întelegere sunt cu atât mai mari cu cât se datorează vointei si implicării lor.
8. Prin mediere se sting conflicte existente dar în acelasi timp se si preîntâmpină aparitia unor alte neîntelegeri. La finalul medierii, părtile îsi strâng mâna si pleacă cu mai putine probleme decât aveau anterior. Diferenta principală fată de clasicul proces este că pe tot parcursul medierii părtile comunică. La finalul unui proces, comunicarea dintre părti dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală si mai accentuată întrucât, spre deosebire de mediere, în instantă există învinsi si învingători.
9. Mediatorul nu judecă părtile si nu dă verdicte. Menirea lui este să faciliteze dialogul dintre părti în urma căruia acestea să genereze optiuni în vederea solutionării divergentelor existente.
10. Apelând la mediere părtile nu renuntă la justiția clasică. Dacă nu reusesc să îsi solutioneze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, la fel cum o aveau si înainte de a apela la mediere.
Cosul de cumparaturi 
MEDIATORUL
